Sari la conținut
Casa si gradina

Cum plantezi pomi fructiferi în curte ca să rodească ani la rând

Puiet de pom fructifer proaspăt plantat într-o grădină, legat de un tutore din lemn
Foto: Alfo Medeiros / Pexels

Un pom fructifer plantat în curte este una dintre cele mai frumoase investiții pe termen lung pe care le poate face o familie. Primăvara îți oferă flori, vara umbră, iar după câțiva ani, fructe culese direct de pe ramură, cu un gust pe care niciun raft de supermarket nu îl poate egala. Mulți dintre noi ne amintim de caisul, vișinul sau părul din curtea bunicilor, sub care se petreceau după-amiezile de vară.

Pentru ca pomul să crească sănătos și să rodească zeci de ani, primii pași contează enorm. Un puiet ales greșit, plantat într-un loc nepotrivit sau neglijat în primii ani poate să vegeteze, să se îmbolnăvească des sau să nu dea niciodată recolta așteptată. Ghidul de mai jos te însoțește de la alegerea speciei și a locului până la îngrijirea din primii ani, cu sfaturi potrivite curților din zonele de câmpie, cu veri calde și uneori secetoase.

Ce pomi se potrivesc unei curți de câmpie

Zonele joase din sudul țării, cu soare mult și veri călduroase, sunt potrivite pentru o gamă largă de pomi fructiferi. Caisul, piersicul și prunul se simt bine la căldură, cu condiția să fie protejați de înghețurile târzii de primăvară, care pot afecta florile. Vișinul și cireșul sunt rezistenți și generoși. Mărul și părul se adaptează ușor, dacă primesc apă în perioadele secetoase. Gutuiul, mai puțin pretențios, poate fi o alegere bună pentru un colț al curții.

Alegerea nu ține doar de climă, ci și de familia ta. Ce fructe mâncați cel mai des? Faceți dulcețuri, compoturi, gemuri? Vreți fructe proaspete pe o perioadă cât mai lungă? În acest ultim caz, poți combina soiuri timpurii, mijlocii și târzii, astfel încât recolta să nu vină toată în aceeași săptămână. Gândește-te și la spațiu: un nuc devine, cu timpul, un copac uriaș, potrivit doar pentru curțile mari.

Un detaliu important este polenizarea. Unele soiuri de măr, păr, cireș sau prun nu leagă rod singure și au nevoie de un alt soi compatibil în apropiere, care să înflorească în aceeași perioadă. Întreabă la pepinieră dacă soiul ales este autofertil sau dacă are nevoie de un polenizator. Dacă vecinii au deja pomi din aceeași specie, aceștia pot ajuta la polenizare.

Dacă spațiul e foarte mic, nu renunța la ideea de fructe din grădina proprie. Arbuștii fructiferi, precum coacăzul, agrișul sau zmeurul, ocupă puțin loc, rodesc repede, uneori chiar din al doilea an, și pot fi plantați de-a lungul gardului. Există și pomi conduși în formă de palmetă, lipiți de un zid însorit, care dau fructe frumoase pe o suprafață foarte îngustă.

Alegerea locului în curte

Pomii fructiferi au nevoie de soare. Un loc însorit cel puțin jumătate din zi, ideal mai mult, înseamnă fructe mai dulci, lemn mai sănătos și mai puține boli. Evită colțurile umbrite de casă, de clădirile vecine sau de copaci mari. Evită și zonele joase ale curții, unde se adună apa după ploi sau unde stă aerul rece în nopțile de primăvară, pentru că acolo riscul de îngheț al florilor e mai mare.

Gândește-te la dimensiunea pe care o va avea pomul peste zece sau douăzeci de ani, nu la puietul subțire de acum. Lasă distanță suficientă față de casă, de fundație, de gard, de țevile de apă și canalizare, de cablurile aeriene și de fosă, dacă există. Rădăcinile se întind, iar coroana va arunca umbră și va scutura frunze și fructe. Respectă distanțele față de proprietatea vecinului, pentru a evita neînțelegerile de mai târziu.

Solul contează și el. Cei mai mulți pomi preferă un sol afânat, bine drenat, în care apa nu băltește. Dacă pământul din curte e foarte argilos și se compactează, pregătirea gropii de plantare devine și mai importantă.

Când plantezi: toamna sau primăvara

Pomii cu rădăcină nudă, adică fără pământ în jurul rădăcinilor, se plantează în perioada de repaus vegetativ: toamna, după căderea frunzelor și înainte de îngheț, sau primăvara devreme, înainte de pornirea mugurilor. În zonele de câmpie, cu toamne lungi și blânde, plantarea de toamnă are un avantaj: pământul se așază peste iarnă în jurul rădăcinilor, iar pomul pornește în vegetație mai viguros în primăvară.

Indiferent de anotimp, alege o zi fără ger, fără vânt puternic și fără ploaie torențială, când pământul nu e nici înghețat, nici transformat în noroi. Dacă puieții au sosit, dar vremea nu permite plantarea, îi poți păstra câteva zile cu rădăcinile acoperite cu pământ reavăn, într-un șanț înclinat, la umbră. Nu lăsa niciodată rădăcinile nude expuse la soare sau la vânt, pentru că se usucă în doar câteva ore.

Pomii cumpărați în ghiveci sau container pot fi plantați într-o perioadă mai lungă, dar evită lunile foarte calde de vară, când puietul suferă din cauza secetei, și perioadele cu sol înghețat.

Cum alegi puieții

Un puiet bun este jumătate din reușită. Cumpără-l de la o pepinieră autorizată sau de la un producător de încredere, nu de pe marginea drumului, fără nicio garanție a soiului. La alegere, uită-te la câteva lucruri:

  • rădăcinile sunt bogate, fibroase, umede, fără porțiuni uscate, rupte sau mucegăite;
  • tulpina este dreaptă, fără răni, crăpături sau pete suspecte pe scoarță;
  • punctul de altoire, vizibil ca o mică îngroșare la baza tulpinii, este bine sudat;
  • puietul are o etichetă cu specia, soiul și portaltoiul;
  • mugurii sunt sănătoși și bine formați.

Portaltoiul, adică rădăcina pe care a fost altoit soiul, determină în mare măsură dimensiunea finală a pomului și vârsta la care începe să rodească. Pentru curțile mici, întreabă de portaltoi cu vigoare redusă, care dau pomi mai mici, mai ușor de îngrijit și de cules.

Plantarea, pas cu pas

  1. Sapă groapa din timp, ideal cu câteva săptămâni înainte, suficient de largă și de adâncă încât rădăcinile să încapă fără să fie îndoite.
  2. Separă pământul: stratul de sus, mai fertil, într-o parte, iar cel de jos în cealaltă.
  3. Amestecă pământul fertil cu îngrășământ organic bine descompus, cum ar fi gunoiul de grajd maturat sau compostul.
  4. Bate un tutore în groapă înainte de a pune pomul, ca să nu rănești rădăcinile mai târziu.
  5. Fasonează rădăcinile: scurtează vârfurile rupte sau uscate și ține rădăcinile câteva ore în apă, dacă sunt nude.
  6. Așază pomul astfel încât punctul de altoire să rămână deasupra nivelului solului.
  7. Umple groapa cu pământul fertil în jurul rădăcinilor, scuturând ușor pomul ca pământul să intre printre ele, apoi tasează cu grijă.
  8. Udă abundent, chiar dacă solul pare umed, apoi leagă tulpina de tutore cu o legătură moale, în formă de opt.

Compostul de calitate este un aliat excelent la plantare. Dacă îl faci acasă, ghidul despre compostul de casă făcut corect, fără miros neplăcut te ajută să obții un îngrășământ bun din resturile din bucătărie și din grădină.

Primii ani: cei mai importanți pentru un pom sănătos

Udarea

În primii doi-trei ani, rădăcinile sunt încă scurte, iar pomul depinde de udare în perioadele secetoase. Mai bine o udare abundentă o dată la câteva zile decât stropiri zilnice la suprafață, care încurajează rădăcinile să rămână sus. Fă în jurul tulpinii o mică „farfurie” de pământ, care să țină apa pe loc.

Mulciul

Un strat de mulci organic, cum ar fi paiele, rumegușul vechi, frunzele sau iarba tăiată și uscată, întins în jurul pomului, păstrează umiditatea, ține buruienile departe și protejează rădăcinile de căldură. Lasă un mic spațiu liber chiar lângă tulpină, ca scoarța să nu stea în umezeală.

Tăierile de formare

În primii ani, tăierile au rolul de a forma coroana: câteva ramuri principale, bine distribuite, care să lase lumina să pătrundă în interior. Tăierile se fac, de regulă, la sfârșitul iernii, în perioada de repaus. Dacă nu ai experiență, cere sfatul unui pomicultor sau al unui vecin priceput; o coroană bine formată de la început te scutește de multe probleme mai târziu.

Fertilizarea

Dacă ai pregătit bine groapa de plantare, pomul are hrană suficientă pentru primul an. Din anii următori, un strat de compost sau de gunoi de grajd bine descompus, încorporat ușor în sol la marginea coroanei toamna sau primăvara devreme, este de obicei suficient pentru o grădină de familie. Evită excesul de îngrășăminte cu azot, care forțează creșterea lăstarilor în dauna fructelor și face pomul mai sensibil la boli.

Protecția

Pomii tineri pot fi roși de iepuri sau de animalele din curte. O plasă sau un manșon de protecție la baza tulpinii ajută. Vopsirea tulpinii cu var în sezonul rece protejează scoarța de crăpăturile cauzate de alternanța dintre soarele de zi și gerul nopții.

Greșeli frecvente de evitat

  • plantarea prea adâncă, cu punctul de altoire îngropat;
  • lipsa udării în prima vară, când puietul e cel mai vulnerabil;
  • gunoiul de grajd proaspăt pus direct pe rădăcini, care le poate arde;
  • legătura de la tutore lăsată prea strânsă, care sugrumă tulpina pe măsură ce crește;
  • lăsarea tuturor fructelor în primul an de rod, care epuizează pomul tânăr;
  • uneltele tocite sau murdare la tăieri, care rănesc lemnul și transmit boli.

Uneltele bine întreținute fac diferența la tăieri și la lucrările de toamnă. Despre curățarea, ascuțirea și depozitarea lor găsești sfaturi practice în articolul despre pregătirea uneltelor de grădină pentru iarnă.

Un pom fructifer cere răbdare. Primii ani sunt, mai ales, ani de creștere și de formare, iar recolta vine treptat. Dar fiecare primăvară în care pomul înflorește mai bogat și fiecare vară în care culegi mai multe fructe răsplătesc munca de la început. Iar peste ani, pomul plantat azi va fi, poate, cel sub care copiii sau nepoții tăi își vor petrece după-amiezile de vară.

Foto: Alfo Medeiros / Pexels